ROZMARIN

Rozmarinul este o plantă erbacee de origine mediteraneanã, plãcut mirositoare. La noi în ţarã se cultivã ca plantã medicinalã, condimentarã şi ornamentalã.

Tulpina, cu ramuri arcuite sau ascendente, poate ajunge pânã la 60-150 cm. În partea de jos, scoarţa este exfoliatã, iar în partea superioarã este acoperitã cu peri de culoare cenuşie.

Frunzele, care rãmân verzi şi pe perioada iernii, sunt liniare, având lungimea de 2-3 cm şi seamãnã cu acele coniferelor.
Florile sunt de culoare albãstrui-deschis, uşor violacee, formând un spic.

În scop terapeutic se utilizează partea aeriană a plantei.

Rozmarinul conţine un ulei volatil, reprezentat prin borneol, camfor, eucaliptol, flavonoizi, acid rozmarinic, principii amare, rozmaricinã şi substanţe di- şi triterpenice.

Preparatele din rozmarin stimuleazã secreţia sucurilor digestive, au proprietãţi coleretice, colagoge, antiseptice şi diuretice.
Uleiul volatil stimuleazã activitatea psihicã şi îmbunãtãţeşte oxigenarea creierului.

Depãşirea dozei terapeutice poate duce la apariţia convulsiilor, de aceea utilizarea uleiului volatil trebuie fãcutã cu maximã atenţie.

Preparatele din rozmarin sunt indicate în afecţiunile cãilor biliare şi hepatice, în anorexie, afecţiuni ale stomacului, rinitã cronicã.
Uleiul volatil se recomandã în stãrile de debilitate fizicã, astenie şi în convalesceţã.